Am consiliat mii de oameni si iată ce am descoperit!
Dupa ce am lucrat cu mii de oameni, pot spune ca cele mai mari greseli legate de cariera, contrar asteptarilor, nu sunt cv-ul in europass, emotiile la interviu sau ca profilul de Linkedin fara poza.
Iata, 5 greseli pe care sper ca NU le va mai face nimeni de acum încolo!
- Oamenii se desconsidera!
In activitatea mea am gasit de multe ori oameni cu o parere extrem de proasta despre ei, fara incredere in sine, ce nu puteau sa convinga pe cei din jur ca ar fi demni de un job, de o marire salariala sau o promovare.
Aceste persoane, victimele Sindromului Impostorului, erau mereu convinse ca nu merita, ca nu sunt suficient de bune si ca toti din jur pot mai mult ca ei.
Si ghici ce?
Cei mai multi dintre ei erau oameni capabili, dar nu aveau capacitatea de a se vedea cu adevarat!
Durerea si mai mare in astfel de cazuri e ca degeaba vezi tu ca si consultant si le spui! Multi dintre ei duc in spate mari suferinte ce au dus la aceasta scadere de stima de sine si procesul de a se revendica e unul anevoios! Cert e ca am vazut candidati foarte bine pregatiti ce nu au luat interviuri pentru ca au intrat in sala convinsi ca nu sunt destul de buni pentru post!
ATENTIE: In procesul de construire a stimei de sine discutam de multa munca terapeutica! Un Consilier de Cariera poate sustine candidatul in procesul de construire strategie profesionala, insa responsabilitatea construirii unei identitati capabile sa il implementeze, ii revine candidatului! Si de obicei acesta va avea nevoie de un specialist alaturi in proces!
- Cu Rusinea mori de foame!
“Mi-e rusine sa cer marire”, “Mi-e rusine sa refuz orele suplimentare” si cate alte declaratii de genul nu am auzit in sesiuni! (ba chiar si eu am zis la viata mea de multe ori lucruri similare). Invatam de mici ca nu e frumos sa ceri si in cazul in care cineva iti da, ramai dator!
Cu asa ganduri in minte, adaugate langa o stima de sine scazuta, cui ii mai arde de intrat in incapere cu seful sau intervievatorul si sa ceara bani? Si uneori nu e doar despre bani! Poti cere acces la traininguri, o zi libera sau pur si simplu sa pleci mai devreme!
Una din muncile cele mai asidue duse de mine in sesiuni e sa il ajut pe client sa isi repozitioneze banii in viata sa. Pentru ca multi dintre noi caram fel si fel de credinte despre bani in spate si ele ne impiedica sa accesam azi ca adulti resursele financiare de care avem nevoie!
Unde mai pui ca multi am invatat ca nu meritam sa primim bani decat daca am muncit “din greu” pentru ei!
Dar cum spuneam nu e doar despre rusinea de a cere bani. E despre rusinea de a cere orice pentru noi! Si cumva asta se leaga strans de punctul 1 si de ce credem noi ca meritam cu adevarat!
Sugestie Exercitiu: Inchide ochii si spune cu voce tare, in timp ce esti foarte atent la reactia corpului: merit sa am multi bani si sa fiu platit foarte bine! Si vezi cum iti raspunde corpul? Respinge propozitia asta? Care e primul gand care vine dupa ce zici asta cu voce tare?
- Frica de munca.
Da, ne e frica de munca!
Muncim cu frica si in timp ajungem sa o asezonam cu oboseala si dezgust ! Am invatat ca munca e grea, lipsita de pasiune si am redus munca la un sistem de supravietuire!
Si ce altceva am fi putut sa facem cand toata copilaria ni s-a spus sa “punem burta pe carte sa prindem o meserie buna?”
“Cu pasiunea mori de foame” ni s-a spus pe repeat si asta a scos automat din munca placerea!
Dan Cable mai explica cum ca pe la varsta de 1 an copilului i se activeaza sistemul de cautare “the seeking system” care il face pe copil sa devina curios si sa exploreze. Daca parintii stiu sa “hraneasca” acest sistem, copilul se va dezvolta intr-un adult curios, pregatit sa caute sens in ceea ce il inconjoara.
Insa din pacate, atunci cand cei mici sunt preocupati sa scoata tot de prin sertare, parintii revoltati de mizerie ii apostrofeaza si ii opresc!
Acest sistem ramane inghetat si subdezvoltat si nu e de mirare ca apoi in campul muncii adultul “nu mai are chef”.
Dar….munca e mult mai mult de atat! Munca, asa cum am simtit-o eu, e o platforma de dezvoltare in sine!
- In viata de tanar adult e un spatiu exceptional de explorare a aptitudinilor tale, de testare a activitatilor sa poti descoperi la ce te pricepi si ce iti poate aduce compensatie echitabila pentru valoarea pe care o aduci. Tot in aceasta etapa inveti si sa colaborezi cu altii si te bucuri de conexiunea umana din echipele din care faci parte!
- Cand te mai coci nitel la mintile capului si te paste un virus al intelepciunii, iti dai seama ca desi poti sa faci multe, nu toate iti mangaie sufletul si incepi sa alegi sa faci ce iti place mai mult. In aceasta etapa afli si ca nu toti te merita si incepi sa fii selectiv cu compania ta, inclusiv la birou. Nu mai alegi un job pentru bani , ci pentru implinire, comunitate profesionala si oportunitati de dezvoltare
- Apoi treptat, iti dai seama ca munca poate fi o manifestare a identitatii si impactului pe care il poti crea in lumea din jurul tau si intri intr-o relatie cu totul diferita cu ea! Incepi sa cauti rostul in viata si prin munca pe care o faci si tare frumos e procesul asta!
- Autosuficienta!
Nici n-aș pune-o la greșeală! As trece-o la “pacat capital in cariera” 🙂 Iar nu e de mirare ca picăm in panta asta alunecoasa a autosuficientei: atata presiune s-a pus pe noi sa invatam si sa ne securizam o meserie, incat am tras tare sa atingem obiectivul si apoi ne-am blocat in realizarea lui! Si-apoi ce facem?
Ca lumea nu mai e ca pe vremuri sa iesi la pensie din acelasi job! Lumea acum e despre trend nou la 5 minute si joburi care dispar mai repede decat le putem noi invata pe cele noi!
Mai mult de atat nu a stat nimeni sa ne povestească despre invatarea continua si despre neuroplasticitatea creierului! Partea buna e ca lumea si-a facut update si noi odata cu ea 🙂
E momentul sa vorbim tot mai mult despre invatarea continua si sa iesim din mindset-ul fix, valsand cu bucurie spre cel de crestere si contributie!
Asta va presupune sa invatam TOATA VIATA!
Si sa intelegem ca rolurile noastre se modifica in timp, industriile in care activam evolueaza si munca noastra nu va mai arata in 10 ani cum arata acum!
- Neasumare a puterii!
Citeam undeva ca 80% din populatia planetei ramane toata viata in mentalitate de victima. Oameni care nu isi vor asuma niciodata puterea pe care o au, viata fiind mult mai usor de trait (pana la un punct) cand ceilati sunt de vina pentru ce ti se intampla tie!
Si am vazut aceasta neasumare a puterii in foarte multe forme:
- In asteptarea ca organizatia sa ne dea acces la cursuri si dezvoltare
- In asteptarea ca ceilalti sa faca ceva anume pentru noi
- In asteptarea ca ceilalti sa se simta vinovati cand ne-au facut rau, desi noi nici nu am indraznit sa spunem ca ne-a deranjat ceva!
Cand de fapt, la noi este:
- Responsabilitatea de a investi in noi si de a ne sustine o dezvoltare continua
- Responsabilitatea de a cere ce meritam si in cazul in care nu ni se acorda, sa luam decizii constiente si asumate
- Responsabilitatea de a pune limite si de a refuza sa mai fim in prezenta celor ce ne fac rau!
Uite cum poate arata uneori asumarea puterii pentru oameni!
In poza cateva din testimonialele absolventilor de la Transformative CAREERS
Poate te asteptai sa iti scriu despre greselile fin interviuri, din CVuri sau din testele de angajare!
Astea sunt aspecte atat de neimportante cand vine vorba de un proces de dezvoltare cariera! Sunt detalii tehnice ce pot fi rezolvate tare usor, daca “la butoane” e un adult apt, constient de sine si capabil sa se reprezinte obiectiv intr-o interactiune profesionala!
Spor in descoperirea de sine iti doresc!
Andra
