Am încercat peste 20 de tipuri de terapii. Ți le listez pe toate azi!

Salutare, 

Știu că acesta e un articol pe care multă lume îl așteaptă de mult. 

Încep prin a-mi cere iertare de la membrii comunității că mi-au trebuit aproape 2 luni să scriu materialul ăsta. Mi-am dat seama că a fost un proces în sine pentru mine să inventariez toate eforturile pe care le-am pus în slujba mea în ultimii 8 ani. 

Vă mulțumesc că sunteți alături de mine și mă provocați să mă uit la transformarea mea din atât de multe unghiuri!

Sper să contribui și eu la călătoria voastră, cel puțin cât contribuiți voi la a mea!

Mă înclin!

Am încercat peste 20 de tipuri de terapie și mai mulți dintre abonați mi-au solicitat să scriu un articol extensiv despre ele. Găsești în cele ce urmează perspectiva mea asupra experiențelor mele. Servește acest material cu un pahar de apă rece rece și ia în considerare că tu ești responsabil să îți cauți propriul adevăr.

Eu doar ți-l etalez pe al meu ca să ai o idee de unde să începi propria călătorie!

Am încercat 20 de tipuri de terapie. 

Am studiat 5 si m-am acreditat pe 3 din ele. 

ȘI am învățat un infinit de lucruri despre mine. 

Găsești explicat mai jos tot procesul meu, într-un articol FOARTE LUNG! Buckle up!

Vorbesc în toate programele mele despre importanța terapiei și  măsor succesul programelor mele prin numărul de participanți care își pun în planul de carieră ca resursă de dezvoltare, terapia. 

Și mi-am dat seama că eu vorbesc cu atâta ușurință despre experiențele mele teraputice într-o  lume în care încă mai e “ciudat” dacă mergi la terapie. 

Dar, deși e ciudat să avem o igiena a minții și a sufletului în societatea noastră, nu e ciudat că sacrificăm timpul și energia noastră să muncim mai mult, ca să facem bani mai mulți cu care să ne cumpăram haine mișto, să mergem la coafor sau la barber și să ne întreținem corpul fizic pe dinafară, în timp ce îl maltratăm pe dinăuntru cu burnout ignorat și alte boli pe care le ducem pe picioare. 

Disclaimer: 

Nu citi mai departe dacă ești  bine în zona ta de comfort și NU vrei sa vezi acum adevărul.

Și nu te judec dacă ăsta e punctul în care te afli acum. E normal să vrem să fim în siguranță și să ne fie teamă de ce e necunoscut. 

Și e posibil, dacă aici te afli, să fii tulburat de cele ce urmează. 

Pentru că ce  vei afla de fapt….e că toate problemele cu care azi te confrunți…există doar pentru că TU FUGI DE TINE!

Începem? 

Povestea mea începe dinainte să mă fi născut. La fel ca și a ta!

Din uterul mamei mele. 

Pentru că, experiențele mamei în timpul sarcinii, în special stresul și mediul periculos, pot afecta dezvoltarea și personalitatea bebelușului în uter. Hormonii de stres eliberați de mamă pot trece prin placenta și influența sistemul nervos și endocrin al fătului, afectând dezvoltarea emoțională și comportamentală ulterioară.

Creierul bebelușului poate fi afectat, cu consecințe asupra abilităților cognitive și emoționale. 

Copiii născuți din mame stresate pot avea o reglare emoțională dificilă, reactivitate crescută și dificultăți în adaptare. Experiențele prenatale pot afecta și răspunsul la mediu după naștere. 

Tatăl meu era un tip foarte violent. Așa că frica mamei mele în timpul sarcinii era la cote maxime. 

Și mare parte din ea…am preluat-o!

Apoi primii mei ani de viață au fost trăiți într-un mediu în care nu exista predictibilitate, dar în schimb știam sigur că există violență și pericol. 

Ceea ce, cum ar spune game-rii, “i-a dat fatală” minții mele. 

Am venit pe lume convinsă că pot să mor oricând. 

Și așa cum învățăm de la Gabor Mate, mediul ne formează mintea și apoi mintea ne formează mediul. 

Confused? 

Explicam aplicat: cum eu am venit pe lume convinsa că viața în sine e un pericol și că trebuie să lupt pentru supravieturie, am dat mintii mele un filtru alterat prin care privea lumea și existența mea. 

În consecință, am ales încă de mică să mă “bag” în situații în care să îmi cadrez singura realitate pe care o cunoșteam. 

Deci nu era ca și cum lumea nu putea fi frumoasa, viața o bucurie și o împlinire. 

Ar fi putut. Dar mintea nu poate crea/caută ceva ce NU știe că există. 

Așa se face, că până la 30 de ani, viața mea a fost un joc de Ruleta rusească. 

Când mor?

Ba’ de foame, ba’ de singurătate, ba’ de rușine,  ba’ că mă strânge de gât cineva până nu mai pot să respir?

Știam că tre să mor cândva și până atunci e musai să mă chinui. 

Evenimentele majore din viață mea au confirmat cu precizie chirurgicala acest cadru mental. Relații abuzive, agresiune sexuală, tentativă de sinucidere, dependență de alcool și muncă și  alte evenimente care îți bulversează întreagă existență. 

Și nu e ca și cum nu au fost în viața mea oportunitățile de a fi BINE. Dar programarea mintii mele NU le recunoștea. 

E ca și cum mintea mea căuta în baza de date: un om fain, serios, blând, care o vrea pe Andra.

Căuta mintea de nebună prin arhiva și nu găsea un precedent pentru o astfel de relație. Așa că încheiam tot frumos și mă duceam spre prima relație toxică pe care o găseam. Că era “familiară”.

Același lucru valabil cu locurile de muncă faine. Nu-mi găseam locul dacă nu aveam un agresor prin preajmă. Nu recunoșteam starea de bine. 

ȘI sistemul intra în panică și mă autosabotam frumușel să mă întorc la ce îmi e cunoscut. 

În tot acest timp au fost sute de semne din partea sufletului meu. 

Că vedeți voi….în tot timpul ăsta în care computerul de bord (mintea) te duce la singurele scenarii pe care le știe, în tine e o luminiță care încearcă să te ajute.

E Sinele tău Adevărat. E cine ai fi fost tu dacă nu ai fi aterizat într-un mediu care să te altereze și să te programeze atât de disfuncțional. 

Și Sinele ăsta e atât de răbdător. Nu se lasă. Încearcă până te prinzi că trebuie să preiei tu controlul. 

ȘI apare în fel și fel prin viața ta. 

Fiecare experiență în care te zbați ca pestele pe uscat și crezi că s-a terminat lumea nu e nimic altceva decât o oportunitate să alegi din nou. 

Fiecare om care te scoate din sărite sau te dezamăgește nu e nimic altceva decât o oglindă a ce din el  nu-ți place la tine. 

În tot procesul ăsta noi credem că suntem la butoane, dar de fapt ne conduce o minte imatură, blocată într-o vârstă a copilăriei în care am suferit prea mult. 

Și în cazul meu a venit momentul în care mă zbăteam ca pestele pe uscat pentru a mia oară. 

Spuneam și eu ce spune toată lumea în astfel de situații: “De ce mi se întâmplă mie?”  “Cu ce am greșit?” “Oamenii sunt răi” . 

Era totul despre alții și nimic despre mine. 

Când s-a schimbat totul?

În ziua în care mi-am dat seama că în toate poveștile astea, eu sunt numitorul comun. 

Schimb platourile de filmare, echipa de actori pe scena vieții, dar scenariul și actrița principală rămân aceleași.

Deci, dacă cumva eu eram sursa tuturor acestor probleme?

Dacă cumva, ceva din ce eram, gândeam sau făceam, contribuia la toate situațiile astea?

ȘI așa a început căutarea. 

Am încercat peste 20 de tipuri de terapii. Logice si mambo jambo. De la psihologie la psihedelice, de la carti de psihologie , la grupuri de terapie. 

Prima dată am intrat în mintea cu mea cu o teama mare cât mine. 

La început am mers la terapie vorbită.

Adică te duci la un specialist și vorbiți. Eu credeam că vorbesc sincer, dar nici nu-mi dădeam seama cât fugeam. Evitam subiecte, mă mințeam pe mine și distorsionam realitatea uneori. 

Nu cu intenție. Nu conștient. 

Mă apăram și eu cum știam mai bine. 

Dar SInele….nu se lasă. Nu TE lasă. 

Era mereu o parte din mine conștientă că pot fi mai bine. Că MERIT să fiu mai bine.

Singura mea problemă era că partea asta era slăbita. Nu avea instrumente, resurse cu care să l̶u̶p̶t̶e̶ negocieze cu o minte înspăimântată, obsedată să mă țină vie. 

Am tăiat intenționat ideea de lupta. Și aș vrea să zăbovim câteva secunde pe ea. 

Aud mereu oamenii spunând “mă lupt cu mine, cu mintea mea” . 

Și asta cred eu, personal, că e cea mai mare problema prin care trecem când ne apucam de săpat prin noi. 

Avem impresia că partea asta superprotectiva e dușmanul. Dar ea e GARDIANUL. Ce-i drept unul fară prea multă scoală a iubirii de sine, fără diplomație și uneori cam brut. 

Dar de bine de rău…TE-A ADUS PÂNĂ AICI!

Oare chiar merită să mergem către el cu pumnii încleștați? Să simță că îl vrem anulat?

P.S Când simte asta, se înfinge și mai tare în spaimă și te va apară și mai aprig decât până acum, cu metode care nu-ți vor servi neapărat. 

Când am început să mă conectez cu partea asta din mine, s-a făcut un licăr de lumină!

În sfârșit cineva l-a văzut pe Gardianul ăsta obosit. Copleșit. Aproape că mă ruga să preiau frâiele….că își dorea și el un gram de odihnă. 

Mă întorc la călătoria mea și terapiile încercate. În periplu meu prin minte m-au purtat Terapia comportamental-cognitivă,  Terapia interpersonală , Terapia psihodinamică sau analiza tranzacțională. 

Am început să îmi înțeleg mai bine comportamentele, modul în care gândesc și relaționez acasa si la munca și cu fiecare sesiune de terapie era tot mai clar:

NU SUNT DEFECTĂ. Funcționez din comportamente disfunctionale.

Și așa cum prea bine știam….orice învăț….are dezvăț 🙂 

Ce n-am luat în calcul…a fost cât durează să dezveți ca să reinveti. 

“Noi ne naștem pe noi” mi-a zis terapeuta mea de curând. 

AMIN!

Asta simt de câțiva ani. Travaliul renașterii. Transformării dintr-o victimă neputiincioasa într-un om complet, în putere!

Și Doamne câte clipe de chin. Să stai acolo cu durerea de care ai fugit ani de zile. 

Să te întâlnești cu tine lăsată acolo a nimănui. Să te iei, bucată cu bucată și să te cureți.

Să te pui la loc. Să înveți să fii. 

Să înveți să mergi din nou, cu toate durereile conștientizate în tine. 

Și ciudat tare, e că uneori e tare greu și alteori e așa ușor că te întrebi de ce Doamne iartă-mă ai fugit ani de zile de asta?

Food for tought: Oare și procesul ăsta de vindecare îl facem tot noi greu? Cum ar fi dacă ar fi ușor, de fapt? 

M-am plimbat prin mintea mea și am descoperit o lume nouă. 

Doar că știam că noi existam în 4 planuri. 

1. Mental. Unde trebuie să înveți conștientul și subconștientul să colaboreze în binele tău!
2. Emoțional. Unde eu personal, eram analfabetă. 
3. Fizic. Unde se ducea toată ura de sine, pedepsindu-mi corpul fără să-mi dau seama. 
4. Spiritual. Pfff….pentru asta facem articol separat!

Și am început să fiu curioasă să explorez și celelalte părți din mine. 

Emoțional Freedom Release și Matrix Reimprinting, Compassionate Inquiry, Rewire therapy, Terapie prin artă…Terapii alternative cu care am început să simt. 

Pentru că nu e de ajuns să știm. Avem nevoie să și simțim. 

Și uneori e o contradicție mare între ce simt și ce știu. Altă distracție aici. Să mă obișnuiesc cu polaritatea și dualismul. 

Să înveți să-ți identifici emoțiile și stările e un prim pas. 

Dar ce faci apoi cu brațele pline de stări pe care acum le poți identifica?

Începe procesul de integrare. De eliberare a tot ce ai stocat pe ici pe colo. 

Îți dai seama că ulcerul ăla nu e de fapt boală. E somatizare. 

Că fiecare afecțiune a corpului tău e o forma avansată  a unei stări pe care n-ai știut la timpul respectiv să o integrezi. 

Stocăm stocăm stocăm. 

Unde?? În corp. Și în corpurile subtile. 

Stocăm încă din pântecul mamei. Și din primele zile de viață. 

Minunatul nostru corp fizic, baza de date a subconștientului. Arhiva trăirilor tale !

Și așa am ajuns și la el.

“Mai poți? l-am întrebat. “ 

Și mi-a arătat că e în colaps. 

Cu un sistem nervos blocat în traumă, ce intra pe rând în fight, freeze, flight și într-un final ….renunța! 

Aștepta să mor! Că asta-i tot trimitea notificare doamna Minte!

Mi-a arătat cum îl chinui, că trag de mine și nu dorm ca să muncesc, că nu mănânc la timp ca să …mai muncesc un pic. Că îi dau numai porcarii și nu-l oblojesc deloc. 

Citeste pana la capat si gaseste o clasificare generala  a terapiilor!

Aș vrea să-ți spun că imediat ce vezi toate astea, apeși un buton și GATA! Tot ca la carte!

Dar , cel puțin la mine, nu e așa. 

Totul e depre progres. Azi un pic, mâine un pic. 

Pas cu pas. 

Apoi regres. Apoi aproape că te enervezi pe tine și vrei să scoți biciul. 

Uneori o faci. 

Îți dai seama că te-ai întors de unde ai plecat. Iar te agresezi. 

Unde-i blândețea???

Că ai tot citit despre ea și nu apare pe niciunde . 

Cum creezi ceva ce poate n-ai văzut niciodată? Iubire de sine necondiționată și blândețe?????????

Mai bagi o fisă. O iei de la capăt.

Și iți dai seama ce înseamnă succesul de fapt. 

Nu e despre de câte ori o dai de gard. 

Ci despre de câte ori …o iei de la capăt. 

Cu ce instrumente m-am conectat la el? Somatic Experience, Embodied self awareness, Sound & Dance therapy. 

Și acum i-acum!

Cum duci o minte rațională, ce vrea să înțeleagă tot cu ecuație matematică, în spiritualitate?

Eu cred că sunt una din cele mai norocoase persoane din univers. Că desi îmi aduc aminte aproape nimic din copilărie (unul din cele mai eficiente mecanisme de apărare ale mintii: uitarea) , îmi amintesc prezenta sinelui meu adevărat în mine. 

Îmi amintesc SPIRITUL meu. Eram conectată de mica la ceva mai înalt ca mine. Dar am pierdut “conexiunea” la intervenitia adulților din viața mea. 

Și am reluat-o de câțiva ani. 

Și în sfârșit SUNT. 

Conectarea cu supraconstiinta ta. Locul ăla divin din tine, în care totul are sens. 

Nu stiu să ți-l explic altfel. 

Explorarea planului spiritual este o aventură cu totul și cu totul diferită. Nu vorbesc de religie aici, ci de conexiunea ta cu sufletul tău, pe care unii o exercită în cadrul unei religii, alții o numesc pur și simplu spiritualitate, iar unii poate nu o conștientizează deloc.

Plimbandu-ma prin spațiul meu spiritual, mi-am găsit Sinele, misiunea și sensul în multe. Azi, instrumentul meu preferat pentru asta este meditația.

Dar până aici am încercat și alte abordări. Hipnoza regresivă, terapia craniosacrală, Reiki, vindecarea corpurilor subtile. Curiozitatea m-a purtat în multe locuri, atât în mine, cât și în afara mea.

Am mai încercat și alte practici și terapii alternative, cum ar fi mindfulness, terapia de grup, respirația holotropică, constelații, ceremonii cu șamani din Columbia, Psih-k și sigur uit câteva altele.

Dar am găsit cea mai mare valoare în cele pe care m-am și acreditat (EFT și Matrix Reimprinting) și pe care le studiez: Rewire Therapy și neo-somatica. Cred într-o abordare holistică și în practica mea combin vreo 10 instrumente si practici și visez la o lume în care vom fi cu toții un pic mai bine și mai iubitori!

După cum vezi, mă tot plimb prin viața mea de ani de zile. Dar așa frumos cum spune Lisa Miller, în urma acestei călătorii (care este în plină desfășurare), m-am trezit că sunt într-o relație cu viața însăși.

Câteva lecții învățate în toată călătoria aceasta:

1. Să rămâi blocat în analiză nu te ajută. Stai cu durerea ta fix cât ai nevoie, dar nu uita să construiești o viață pentru tine, apoi.
2. Frica și îndoiala au și ele rostul lor. Învață să navighezi prin ele cu încredere.
3. Să te cunoști doar într-un plan nu este suficient. Mai ales să faci dintr-un plan noua ta teorie de viață… nu faci nimic altceva decât să fugi altfel decât până acum. Și atenție… nu există doar bypass spiritual, ci și cognitiv, emoțional sau relațional.
4. Oricâtă dezvoltare faci, coaching, mentorat etc… nimic nu bate terapia. Să ai o relație terapeutică sănătoasă înseamnă că ai un profesionist care îți poate observa arhitectura mentală și te poate ajuta să vezi ceea ce nu vrei/poți să vezi.
5. Doar terapia și atât nu este suficientă. Ceea ce vorbești și înțelegi în sesiunile acelea se aplică în viața de zi cu zi. Teorie + practică = iubire (evident, ritmul fiecăruia de a integra diferă).
6. Nu cere cuiva să-ți găsească terapeut. Este responsabilitatea ta să îți începi călătoria. Este o mare diferență între “Îmi poți recomanda un terapeut?” și “Găsește-mi și mie un terapeut bun!” Dintr-o simplă propoziție îți setezi întreaga poziționare față de acest proces.
7. Nu imprumuta adevarul nimanui. Tot ce am scris mai sus e ce stiu azi ca e adevarat pentru mine. Dar eu nu stiu ce nu stiu. Si nici tu. Asa ca nu strica sa iti reamintesti din cand in cand ca adevarul e relativ. Cauta mereu ADEVARUL TAU!
8. Ce merge la mine, poate nu merge la tine sau la toata lumea! Suntem diferiti, am trait momente diferite, ne-au impactat diferit. Cauta ce e potrivit pentru tine, exploreaza cu curiozitate dar nu anula experientele altora.
9. Ai dreptul sa iei pauze. Da, dezvoltarea continua e importanta, dar, uneori obosim. Sa descalcim atatea lucruri in interior, lucruri ascunse in mintea noastra zeci de ani….ne poate obosi. Asa ca ia pauze. Dar nu uita sa te reintorci la tine.
10. Implineste-ti toate nevoile mentale dar nu uita de cea mai valoroasa nevoie a sufletului tau: NEVOIA DE TRANSCENDENTA! Asa cum frumos spune Solomon Marcus “sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai scalvul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti”

Ar mai fi multe, dar sper că nu te-a coplesit volumul de informație. Nu este ca și cum de mâine trebuie să te apuci de toate.

 Începe cu începutul. Intră înăuntru și întreabă-te: CE AM NEVOIE ACUM?

Citeste pana la capat si gaseste o clasificare a terapiilor!

P.S. Nu practic prin sesiuni individuale. Cred in puterea grupului și am doar două grupuri pe an cu care lucrez live, fata in fata în București. Găsești detalii aici despre cum te poți înscrie.

Poți lucra cu mine și în cadrul retreaturilor pe care ;le organizez la mine in camping, pe timpul verii. Dacă vrei să afli din timp calendarul retreaturilor din 2024, îmi poți scrie la andra.pintican@scoaladehr.ro. De obicei locurile se ocupa din recomandarile fostilor participanti si nu le mai facem publice.

P.S 2. Am primit multe mesaje cu solicitări de recomandări pentru terapeuți. Terapeuții pe care i-aș recomanda în mod normal nu mai iau clienți în acest moment. Îți recomand să ceri recomandări de la cunoștințe și să îți setezi câteva întâlniri de cunoaștere pentru a vedea cu cine rezonezi.

Pe final, iti las o lista generala de clasificare a tipurilor de terapii. 

Terapii recunoscute de psihologie:

a) Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)

b) Psihanaliza și terapiile psihodinamice

c) Terapia interpersonală (IPT)

d) Terapia comportamentală

e) Terapia de cuplu și terapia de familie

f) Terapia prin expunere (exposure therapy)

g) Terapia prin joc (play therapy)

h) Terapia prin artă (art therapy)

i) Terapia prin muzică (music therapy)

j) Terapia prin mișcare și dans (dance and movement therapy)

Terapii alternative:

a) Hipnoza regresivă

b) EFT (Emotional Freedom Techniques)

c) Terapia cu energie și vindecarea prin atingere (Reiki, terapia cu cristale etc.)

d) Terapii orientate spiritual (terapia angelică, terapia prin meditație etc.)

e) Terapii complementare și alternative (acupunctura, aromaterapia, homeopatia etc.)

Terapii corporale:

a) Terapia craniosacrală

b) Terapia somatică

c) Terapia prin masaj și terapia prin atingere

Terapii bazate pe conștiință:

a) Mindfulness și meditație

b) Terapia prin respirație holotropică

c) Terapia prin constelații familiale

Orice terapie alegi, fa-ti research temeinic inainte ! Sunt multe tipuri de terapii foarte disputate in piata, dar nu uita sa cauti ce se potriveste pentru tine! In plus daca ai un psihoterapeut cu care te vezi in mod regulat, e IDEAL!

Cum spuneam….DE CE AI NEVOIE ACUM?

Te imbratisez!

Andra