Top 5 cauze ale demisiilor post-pandemie
Picture of Andra Pintican

Andra Pintican

Top 5 cauze ale demisiilor post-pandemie

Fenomenul numit drept Marea Demisioneală, ce se află încă în derulare, este un trend economic apărut la începutul anului 2021, în care angajații renunță voluntar, în masă, la locurile de muncă. Foarte mulți specialiști au descris această mișcare ca fiind extrem de asemănătoare cu o grevă generală, însă la o scară mult mai largă.

Pe măsură ce pandemia a început să se estompeze, măsurile radicale de siguranță fiind ridicate, iar vaccinarea luând avânt, piața de muncă globală și-a redeschis ușor porțile, iar efectele și impactul perioadei 2020 – 2021 nu au întârziat să apară. Ca atare, drept exemple, Germania s-a văzut pusă în fața faptului că 6% din forța de muncă a țării a demisionat, Marea Britanie a văzut 4.7% din angajați părăsindu-și jobul, iar aceste cifre se întind pe tot globul, în marje mai mici sau mai mari. România, desigur, este și ea martoră la acest fenomen, având o piață a muncii unde nu mai decid angajatorii, ci angajații.

O multitudine de factori au determinat această mișcare globală, iar în cele ce urmează vom analiza cele mai importante cauze, precum și care sunt variantele celor ce aleg să facă o schimbare în viețile lor, atât profesionale, cât și personale.

  1. Cariera nepotrivită

Știm șablonul, probabil mulți am trecut prin el: hai că mă angajez aici, doar pentru câteva luni, până găsesc ceva potrivit în domeniul dorit. Iar acele luni devin ani, iar cariera dorită pare tot mai departe, iar timpul nu se mai întoarce. O mare parte a celor ce au demisionat post-pandemie au realizat că principiul de acum ori niciodată nu este o minciună, ci o crudă realitate. Iar dacă nu vor face pasul acum, cel mai probabil nu vor munci ce-și doresc sau în ce domeniu doresc, niciodată.

Vestea bună este că există multe cursuri și programe speciale dedicate acestor angajați, care și-au propus să fie în sfârșit stăpâni pe propria lor carieră, să se reinventeze profesional, iar cu ajutorul acestora, e o chestiune de timp până se vor duce din nou cu olăcere la un job nou, potrivit pentru ei.

  1. Echilibrul muncă/viață

Deși acesta există de când lumea, abia în timpul pandemiei a intrat în colimatorul mass-media, ajungând să fie factorul princial, ce diferențiază un job slab de unul bun. În special pentru angajații părinți, un job ce poate părea de vis, o poziție la care visaseră de ani buni, nu vor conta deloc, dacă nu le este oferit și respectat acest tip de echilibru. Mulți oameni au înțeles că funcționează mai bine în familie, dacă lucrează cât trebuie, și vor da randament mai bun la muncă, dacă au timp să petreacă cu familia.

Partea bună e că mulți angajatori au realizat acest lucru și și-au ajustat cultura rapid, orientându-se spre a satisface această nevoie, câștigând astfel rapid puncte de imagine, talent bun și o retenție sănătoasă a forței de muncă.

  1. Condițiile de muncă

De departe cel mai mare impact asupra decizei de a schimba jobul, îl reprezintă condițiile de muncă. Fie că vorbim despre un salariu incorect (conform efortului sau pregătirii angajatului), fie că vorbim despre un program inuman și ilegal de lung, fie că vorbim despre manageri slabi, mediu toxic, cultură deficitară etc., toate acestea alungă angajații, fie înspre alte cariere, fie înspre antreprenoriat, fie înspre alte companii. Totul ca să scape de un job executat în condiții proaste, cu unul unde se simt mai puși în valoare și mai respectați.

Aici, din păcate, au de lucru majoritatea angajatorilor ce observă că sunt loviți din plin de valuri de demisii, și nu doar post-pandemie. Acei angajatori ce continuă, din doar-ei-știu-ce-motive, să umilească angajații, să păstreze manageri slabi, să facă aceste lucruri conștient și intenționat. Acum pare o mică pierdere, pe termen scurt, pentru ei, însă pe termen lung, va avea un recul dezastruos. Felicitări tuturor celor ce nu au mai plecat capul și au plecat să-și caute un loc decent de muncă!

  1. Țelurile pe durată lungă

Cu toții avem scopuri, idealuri și un plan ce ne duce spre acestea. Iar odată cu restartul post-pandemic, mulți angajați s-au trezit în fața realității crude, anume că jobul actual e mai mult un obstacol, decât un ajutor, în atingerea țelurilor pe termen lung. Omul care vrea să devină bucătar (și să aibă propriul food-truck) nu o va putea face din spatele unui birou, timp de 9 ore pe zi. Cel ce visează la o carieră în muzică nu poate deranja vecinii pe timpul nopții (pentru că ziua e la job), iar exemplele pot continua.

Uneori, drumul cel mai simplu spre scopul dorit este riscul. Iar pentru foarte mulți, acest risc a început fie cu alegerea unui job mai lejer, fie cu tranziția către part-time, fie cu renunțarea completă la job și dedicarea 100% către idealul vieții lor. Succes, tuturor celor ce au avut acest curaj!

  1. Neadaptabilitatea angajatorilor

Nu toate companiile, fie mici, fie mari, au știut să țină pasul cu noua era post-pandemică. Iar majoritatea angajaților nu au uitat despre faptul cum s-a lucrat (și s-a putut lucra bine) în vremea lockdown-ului. Astfel, angajatorii de tip clasic (aici vorbim strict despre sectorul privat), cei care încă au condică de semnat, cei care nu și-au făcut temele pentru a vedea ce beneficii sunt cu adevărat necesare, cei ce presează în continuare pe revenirea la birou, aceștia sunt adevărații perdanți ai actualei revoluții din piața forței de muncă. Inadaptabilitatea nu este o scuză, este doar un recul al unor sisteme învechite, al unor meotodologii de management care efectiv nu mai funcționează, iar lucrurile se preconizează a fi și mai sumbre pentru acest tip de angajatori, ce nu vor cu nici un chip să facă pasul către nouă eră a muncii.

Desigur, există companii și programe de employer branding, special gândite, ce vin în ajutorul companiilor și organizațiilor ce își propun să schimbe ceva în cultura lor și să redevină angajatori doriți, demni de laudă. Totul depinde doar de ei.

Concluzii

Puteam discuta încă 50 de pagini și nu am fi terminat cauzalitatea ce a generat Marea Demisioneală. Cu ce rămânem, însă este ușor de împărțit în două categorii de key-takeaways:

  • angajații au decis, într-un final, să gândească sănătos și să renunțe, chiar și cu un efort suplimentar, la acele joburi ce îi țineau captivi, fie datorită condițiilor de muncă, fie datorită lipsei de oportunități de creștere; astfel, fie că au migrat spre alți angajatori mai buni, fie spre alte cariere (reconversie profesională), fie spre antreprenoriat, acești oameni vor fi exemple pentru generațiile următoare
  • angajatorii ce au ținut pasul cu lucrurile au avut de câștigat, luând o bună parte din piața forței de muncă, în vreme ce organizațiile învechite și obtuze vor avea de pierdut, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung.

Dacă te afli printre cei ce iau parte la acest fenomen, sau te gândești serios să îți părăsești jobul actual, am pregătit pentru tine o suită de cursuri și programe, pentru a face schimbarea de carieră mai ușoară!

Cu drag,
Andra

Distribuie articolul

Alte articole care ar putea să îți placă